2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omizire1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: omizi1] (Reg) Curățare a pomilor de omizi Si: omizit.

omizire2 sf [At: CIHAC, II, 195 / E: omizi2] (Trs; înv) Luminare de ziuă.

OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Regional) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.

OMIZÍRE, omiziri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.

omizi1 vt [At: POLIZU / V: (reg; cscj) ~za, ~ida / Pzi: ~zesc / E: omidă] (Reg) A curăța pomii de omizi.

omizi2 [At: CIHAC, II, 195 / V: (reg) ~iji / Pzi: ~zesc / E: slv омѣжити] 1 vi (Trs) A clipi. 2 vrim (Reg; îe) A se ~ de ziuă A se crăpa de ziuă.

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A îndepărta cuiburile de omizi de pe arbori.

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji.

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

omizíre, omizíri, s.f. (înv.) revărsatul zorilor.

Intrare: omizire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omizire
  • omizirea
plural
  • omiziri
  • omizirile
genitiv-dativ singular
  • omiziri
  • omizirii
plural
  • omiziri
  • omizirilor
vocativ singular
plural
Intrare: omizi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • omizi
  • omizire
  • omizit
  • omizitu‑
  • omizind
  • omizindu‑
singular plural
  • omizește
  • omiziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • omizesc
(să)
  • omizesc
  • omizeam
  • omizii
  • omizisem
a II-a (tu)
  • omizești
(să)
  • omizești
  • omizeai
  • omiziși
  • omiziseși
a III-a (el, ea)
  • omizește
(să)
  • omizească
  • omizea
  • omizi
  • omizise
plural I (noi)
  • omizim
(să)
  • omizim
  • omizeam
  • omizirăm
  • omiziserăm
  • omizisem
a II-a (voi)
  • omiziți
(să)
  • omiziți
  • omizeați
  • omizirăți
  • omiziserăți
  • omiziseți
a III-a (ei, ele)
  • omizesc
(să)
  • omizească
  • omizeau
  • omizi
  • omiziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

omizire

  • 1. Acțiunea de a omizi și rezultatul ei.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

omizi

  • 1. regional A curăța arborii de omizi.
    surse: DLRLC DLRM

etimologie:

  • omizi (pluralul lui omidă).
    surse: DLRM