omeoză (gr. homoiosis „asemănare”), figură care constă în folosirea improprie (figurativă) a unui verb (predicativ), eventual însoțit de determinanți ai săi, în virtutea unei asemănări între fenomene (obiecte, ființe, acțiuni) (A): „Sub privirile noastre se deschide o vale adâncă, dincolo de care creșteau spre cer piscuri amețitoare. De pe umerii lor de piatră șuvoaie de apă se aruncau deznădăjduit și definitiv în prăpastie.” (G. Bogza) • O. în analiza școlară este confundată, greșit, cu personificarea.