omenie sf [At: PSALT. SCH. 527/3 / Pl: (rar) ~ii / E: om + -ie] 1 (Înv; îoc dumnezeire) Fire omenească (1) Si: omenire (10). 2-3 (Rar; îe) A scoate (pe cineva) din ~ A degrada pe cineva (fizic sau) moral. 4 Complex de calități alese, proprii unei persoane. 5 Purtare blândă, înțelegătoare. 6 Atitudine cuviincioasă, respectuoasă. 7 (Spc) Cinstire. 8 (Îla) De ~ Bun. 9 (Îal) Ospitalier. 10 (Trs; d. fete; îal) Fecioară. 11-12 (Îljv) Fără (de) ~ (Într-un mod) lipsit de onestitate. 13-14 (Îljv) Cu ~ Cu bunăvoință Si: binevoitor. 15 (Pfm; îe) Pe ~ia mea Pe cuvântul meu de onoare. 16 (Înv; îe) A da (cuiva) ~ A manifesta respect față de cineva Si: a cinsti, a onora. 17 (Pop; îe) A da pe ~ A da pe încredere. 18 (Înv; îe) A face ~ (cu cineva) A se arăta blând și înțelegător față de cineva. 19 (Pop; îe) A ști (la) ~ sau a ști ce-i ~a A cunoaște bunele moravuri. 20-21 (Trs) A învăța (pe cineva) ~ A pedepsi sau a certa pe cineva. 22 Reputație bună Si: cinste, renume. 23 (Trs) Ospitalitate. 24 (Îvp; îe) A merge (sau a se duce etc.) pe ~ A merge ca oaspete, de obicei la o rudă.