OLOG, -OAGĂ adj., s. f. I. adj. 1. (Adesea substantivat) (Persoană) căreia îi lipsește un picior sau amîndouă (rar, o mînă sau amîndouă); (persoană) care nu poate umbla (bine). v. șchiop, ciung. Neputincios de picioare șădea olog. coresi, l. 65/10. Bolnavii au tămăduit, ologii au făcut cu picioare. variaam, c. 99. Tu, lidule, ologule, să fugi la muntile cel gonțos. herodot (1645), 22. I s-au zgîrcit vinele ș-au rămas olog păn la moartea lui. neculce, l. 81. Fost-au din pîntecile maicii lui olog. antim, p; 222, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, LB. De bătături durerea te face-olog să îmbli. negRuzzi, s. ii, 189, cf. i. ionescu, m. 188. Bătrînețele m-au făcut olog de picioare. alecsandri, t. i, 430. Îi gonea din urmă și-i ucidea ca pe lăcuste cînd sînt oloage. ispirescu, m. v. 24, cf. ddrf, barcianu, alexi, w., severin, s. 17. Tocmai atunci se tîrăște pe poartă, printre picioarele oamenilor, Savista, oloaga satulu. rebreanu, i. 15. Vor rămîne pe toată viața ologi. camilar, n. i, 34. Tu ești ciont, și eu olog. vasiliu, p. l. 173. Olog, umblă neîncetat: Mut, răspunde răspicat (Ceasornicul). sadoveanu, p. c. 14, cf. șez. i, 38, alr ii/i h 115, alrm ii/i h 162. ◊ Fig. Judecata-i e oloagă Că-i lipsește-n cap o doagă. pann, p. v. i, 10/1. ◊ loc. vb. A lăsa (pe cineva) olog = a ologi. I-o căzut un butuc peste picioare și l-o lăsat olog. hogaș, dr. i, 71. ♦ (Substantivat, n., regional) Boală de vite (nedefinită mai îndeaproape). cf. h iv 123, xvi 56. ♦ (Substantivat, m., regional) Sărăntoc; cerșetor. cf. caba, săl. 91, alr i 451/508, ib. 452/65. 2. p. anal. (Mai ales la f., despre unele plante) Care, deosebindu-se de speciile obișnuite, nu are cîrcei și nu se agață pe arac. cf. lb, heM 2133. Via cultivată este sau oloagă sau cu haraci. i. ionescu, m. 370, cf. cihac, ii, 227, barcianu, alexi, w., tdrg. Fasolea oloagă crește sub înfățișare de tufă, neavînd lăstari cari să se lege de ceva. pamfile, a. r. 184, cf. scriban, n., i. cr. iv, 250, h ii 297, iv 8, v 88, x 581, xvi 9, xviii 25, 302. ◊ (Regional) Păpușoi olog v. păpușoi. ♦ (Substantivat, regional) Varietate de struguri. cf. jipescu, o. 53. II. s. f. art. (Regional) Numele unei broderii populare (nedefinite mai îndeaproape) (Rîciu – Tîrgu Mureș), alr i 1 762/243. – pl.: ologi, -oage. – Și: (regional) ulog, -oagă adj. alr ii/ii h 115, alr ii 4177/2, 27, 36, 47, 76, 105, 833. – Etimologia necunoscută. cf. alb. ulok „cu picioarele paralizate”.