OLMAZ s. n. (Învechit) Diamant. În palatul de olmaz din grădinile raiului, el se înfățișase la Marele Stăpînitor. sadoveanu, o. x, 180. Purta brățări la mîni și inele în degete, și în cununa părului avea olmazuri. id. ib. xv, 441. ◊ Fig. Acei ochi de olmazuri negre sticliră cu viclenie unii spre alții. id. ib. xii, 135. – PI.: olmazuri. – Și: almas s. n. scriban, D. – cf. ucr., rus. алмаз.