3 definiții pentru olătaș
Explicative DEX
olătaș sm [At: ȘINCAI, HR. III, 201/34 / Pl: ~i / E: olat + -aș] (Înv) Proprietar funciar.
Arhaisme și regionalisme
olătaș, olătași, s.m. (înv.) proprietar funciar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
OLĂTAȘ s. m. (Învechit) Proprietar funciar. V. moșier, gospodar. Cei ce s-au prins, mai toți era nobili sau nemeși sau olătași. șincai, hr. iii, 201/34. Să însură și luă pe fata Unui olătaș pădurean din Bozeș. budai-deleanu, t. v. 11, cf. id. lex. – pl.: olătași. – Olat + suf. -aș.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ilie Stefanut Cosmin
- acțiuni
Intrare: olătaș
olătaș substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)