OLĂTAȘ s. m. (Învechit) Proprietar funciar. V. moșier, gospodar. Cei ce s-au prins, mai toți era nobili sau nemeși sau olătași. șincai, hr. iii, 201/34. Să însură și luă pe fata Unui olătaș pădurean din Bozeș. budai-deleanu, t. v. 11, cf. id. lex. – pl.: olătași. – Olat + suf. -aș.