2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OIC(O) Element de compunere care înseamnă „casă, locuință, mediu ambiant”. [Var.: oico-] – Din engl. oik(o)-, fr. oec(o)-. Cf. gr. oíkos „casă”.

OIC(O)-, -ÓIC elem. „casă, locuință, mediu ambiant”. (< engl. oik/o/-, fr. oec/o/-, cf. gr. oikos)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-OIC „casă, locuință, mediu ambiant”. ◊ gr. oikos „casă” > fr. -oïque, engl. -oic > rom. -oic.

OIC-, v. OICO-.~onim (v. -onim), s. n., nume de așezare omenească; ~onimie (v. -onimie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul numelor de așezări omenești.

OICO- (OECO-) „așezare, mediu, regiune”. ◊ gr. oikos „casă” > fr. oeco-, germ. öko-, engl. oiko- și oeco- > rom. oico- și oeco-.~fite (oecofite) (v. -fit), s. f. pl., plante spontane, introduse în mod voluntar de om în cultură în aceeași regiune; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de întoarcerea acasă, după ieșirea din spitalul de psihiatrie.

Intrare: oic (suf.)
sufix (I7-S)
  • oic
Intrare: oic / oico
prefix (I7-P)
  • oic
prefix (I7-P)
  • oico

oic / oico oico

  • 1. Element de compunere care înseamnă „casă, locuință, mediu ambiant”.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: