8 definiții pentru ohabă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în Evul Mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba.

oha sf [At: (a. 1443) BOGDAN, O. 364 / Pl: ~be / E: slv охаба] (Înv) Moșie ereditară inalienabilă, scutită de impozite și de prestații.

OHÁBĂ, ohabe, s. f. (Înv.) 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații. 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu, în Țara Românească. – Din sl. ohaba.

ohábă f., pl. e (vsl. ohaba, proprietate deplină, d. ohabitĭ, a opri, adică „moșie oprită de a fi înstrăinată”. [Bern. 1, 381]. Cp. cu braniște). Vechĭ. Ocină, moșie ohabnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ohábă (înv.) s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábe

ohábă s. f., g.-d. art. ohábei; pl. ohábe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ohábă (ohábe), s. f. – Proprietate inalienabilă. Sl. ochaba. Termen juridic (sec. XV, înv.). – Der. ohabnic (var. ohavnic, (o)hamnic), adj. (în deplină posesie).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se face de Ohaba expr. (adol.) a se compromite.

Intrare: ohabă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oha
  • ohaba
plural
  • ohabe
  • ohabele
genitiv-dativ singular
  • ohabe
  • ohabei
plural
  • ohabe
  • ohabelor
vocativ singular
plural

ohabă învechit

  • 1. Moșie (ereditară) inalienabilă, scutită de impozite și de prestații.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în Evul Mediu, în Țara Românească.
    surse: DEX '09

etimologie: