12 definiții pentru ogurliu
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.
OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Înv.; în superstiții) Care aduce noroc, de bun augur. – Din tc. oğurlu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
ogurliu, ~ie a [At: IST. Ț. R. 58 / V: (reg) orgul~, ughiu~, ug~ / Pl: ~i / E: tc oğurlu, uğurlu] (Mtp; înv) Care aduce noroc. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OGURLIU, -IE, ogurlii, adj. (Învechit, în superstiții) Cu noroc, de bun augur. Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 220. Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasile ogurliu. ALECSANDRI, T. 1333.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ogurliu a. de piază bună, norocos: să vă fie Sf. Vasile ogurliu! AL. [Turc. UGURLÜ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ogurlíŭ și ugurlíŭ, -íe adj. (turc. oghurlü, ughurlü). Fam. Rar. De pĭază bună, de bun auguriŭ: om ogurliŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
orguliu, ~ie a vz ogurliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ughiurliu, ~ie a vz ogurliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ugurliu, ~ie a vz ogurliu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ugúr, -rlíŭ, V. ogur-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ogurliu (înv.) adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ogurliu adj. m., f. ogurlie; pl. m. și f. ogurlii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ogurliu, ogurlieadjectiv
- 1. Care aduce noroc, de bun augur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pasărea asta gingașă nu mi se pare ogurlie pentru casa noastră. ISPIRESCU, L. 220. DLRLC
- Să trăiți, precum doriți, cucoane, și să vă fie sfîntul Vasile ogurliu. ALECSANDRI, T. 1333. DLRLC
-
etimologie:
- oğurlu DEX '98 DEX '09