12 definiții pentru ogod ogoadă ogodă ovod


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ogod [At: COD. VOR. 64/9 / V: (reg) ag~, ~oa sf, sf, ovod, ugo sf, ug~ / Pl: (rar) ~oade, ~uri / E: slv оугодъ] 1 sn (Înv) Plăcere. 2 sn (Înv) Dorință. 3 sf (Îrg; îlav) Pre ~oadă (sau pre ~oada cuiva) Pe placul cuiva. 4 sn (Mun; îe) A fi în ~ul tău (al său etc.) A fi în largul tău, al său etc. 5 sf (Reg; îla) Cu ~oadă Plăcut. 6 av Permis. 7 sn (Trs) Liniște. 8 sn (Trs) Așteptare. 9 sn (Trs; îla) Cu ~ul (sau pre ~) Pe îndelete Si: încet. 10 sn (Reg) Nărav. 11 sn (Reg; îe) A-i căuta (cuiva) ~ul A căuta să-i faci pe plac cuiva. 12 sn Rost.

OGÓD, ogoade, s. n. (Înv.) Cinste, omenie. – Slav (v. sl. ugodŭ).

ogod n. comoditate, odihnă: păsările erau mai în ogodul lor POP. [Slav. GODŬ, vreme: inițiala poate sub influența analogică a sinonimului odihnă].

ogód n., pl. urĭ (vsl. ugodŭ, id., d. godŭ, timp potrivit, goditi, a face pe plac; bg. ugoda, plăcere, za ugoda, de plăcere, p. a face plăcere. V. godac). Vest. Gust, plac, plăcere: ĭ-am făcut ogodu. Nărav, obiceĭ, fire, rost, rînduĭală, samă, mecanizm: a ști ogodu unuĭ cal, uneĭ mașinĭ; înotatu e ușor cînd îĭ afli ogodu. A căuta ogoduluĭ, a da considerațiune (cinste): ĭ-am căutat ogoduluĭ și nu ĭ-am maĭ zis nimic. Trans. Cu ogodu, încet-încet, fără grabă: a lucra cu ogodu. În ogodu tăŭ, în voĭe, în tihnă, buĭecind: acolo hălăduĭaŭ lupiĭ în ogodu lor. Vechĭ. Pre ogod, pe plac, după cinste, după cuviință: pre ogod dumnezeĭesc (Dos.) – Și agod (Trans.) și ogodă și ogoadă (Vechĭ). A face ogoadă, a face pe plac. V. agodesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OGÓD s. v. apucătură, chef, deprindere, dispoziție, dorință, fire, gust, nărav, obicei, obișnuință, plac, plăcere, poftă, rost, seamă, socoteală, voie, voință, vrere.

ogod s. v. APUCĂTURĂ. CHEF. DEPRINDERE. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. FIRE. GUST. NĂRAV. OBICEI. OBIȘNUINȚĂ. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. ROST. SEAMĂ. SOCOTEALĂ. VOIE. VOINȚĂ. VRERE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogód (-duri), s. n.1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ovód, ovoduri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea, 1924: 23). – Et. nec.

ovód, -uri, s.n. – Năvod: „Tot ști rândul vadului / Și ovodu murgului” (Bârlea 1924: 23). – Et. nec.

Intrare: ogod
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogod
  • ogodul
  • ogodu‑
plural
  • ogoade
  • ogoadele
genitiv-dativ singular
  • ogod
  • ogodului
plural
  • ogoade
  • ogoadelor
vocativ singular
plural
ogoadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ogodă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ovod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)