2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.

OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.

ogârjit, ~ă [At: KLEIN, D. 204 / V: (reg) ocârcit, ogăr~, ogărșit, ~rcit, ~rșit, ogrăisit, ogrijit, ogresit, ogrisit, po~ / Pl: ~iți, ~e / E: ogârji] (Reg) 1 a Pipernicit. 2-3 smf, a (Ban) (Om) schilod. 4-5 smf, a (Ban) (Om) bolnav. 6 a Obosit. 7 a Slăbit. 8 a Supărat. 9 a Netrebnic. 10 a Defăimat de toată lumea. 11 a Zgârcit.

ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.

arată toate definițiile

Intrare: ogârjit
ogârjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogârjit
  • ogârjitul
  • ogârjitu‑
  • ogârji
  • ogârjita
plural
  • ogârjiți
  • ogârjiții
  • ogârjite
  • ogârjitele
genitiv-dativ singular
  • ogârjit
  • ogârjitului
  • ogârjite
  • ogârjitei
plural
  • ogârjiți
  • ogârjiților
  • ogârjite
  • ogârjitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ogârji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogârji
  • ogârjire
  • ogârjit
  • ogârjitu‑
  • ogârjind
  • ogârjindu‑
singular plural
  • ogârjește
  • ogârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogârjesc
(să)
  • ogârjesc
  • ogârjeam
  • ogârjii
  • ogârjisem
a II-a (tu)
  • ogârjești
(să)
  • ogârjești
  • ogârjeai
  • ogârjiși
  • ogârjiseși
a III-a (el, ea)
  • ogârjește
(să)
  • ogârjească
  • ogârjea
  • ogârji
  • ogârjise
plural I (noi)
  • ogârjim
(să)
  • ogârjim
  • ogârjeam
  • ogârjirăm
  • ogârjiserăm
  • ogârjisem
a II-a (voi)
  • ogârjiți
(să)
  • ogârjiți
  • ogârjeați
  • ogârjirăți
  • ogârjiserăți
  • ogârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogârjesc
(să)
  • ogârjească
  • ogârjeau
  • ogârji
  • ogârjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ogârjit

  • exemple
    • Doamna ministru o predase unui octogenar ogîrjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190.
      surse: DLRLC
    • [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ogârji
    surse: DEX '98 DEX '09

ogârji

etimologie: