2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.

OGÂRJÍT, -Ă, ogârjiți, -te, adj. (Reg.) Slab, pipernicit, sfrijit. – V. ogârji.

ogârjit, ~ă [At: KLEIN, D. 204 / V: (reg) ocârcit, ogăr~, ogărșit, ~rcit, ~rșit, ogrăisit, ogrijit, ogresit, ogrisit, po~ / Pl: ~iți, ~e / E: ogârji] (Reg) 1 a Pipernicit. 2-3 smf, a (Ban) (Om) schilod. 4-5 smf, a (Ban) (Om) bolnav. 6 a Obosit. 7 a Slăbit. 8 a Supărat. 9 a Netrebnic. 10 a Defăimat de toată lumea. 11 a Zgârcit.

ogârjit a. Mold. încovoiat de spinare, sfrijit: slabi și ogârjiți CR. [Cf. ogar: slab ca ogarul].

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

OGÂRJÍ, ogârjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A slăbi foarte tare. – Cf. bg. grča.

ogârji vr [At: STĂNOIU, C. I. 37 / V: (reg) ogăr~, ~rsi, ogrăisi, ocâ~, ~rci, odâ~, po~ / Pzi: ~jesc / E: ns cf bg гърча, гърчав] 1 (Reg) A slăbi foarte tare. 2 (Ban; îf ogârsi și ogrăisi) A face năzdrăvănii.

OGÎRJÍ, ogîrjesc, vb. IV. Refl. (Regional) A slăbi foarte tare, a ajunge numai piele și oase. Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37.

OGÎRJÍT, -Ă, ogirjiți, -te, adj. (Regional) Slab, pipernicit, sfrijit. Doamna ministru o predase unui octogenar ogirjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75.

ocîrjésc și (Mold.) ogîrjésc (mă) v. refl. (din ocîrcesc și zgîrcesc infl. și de cîrjă). Mă usuc, slăbesc, mă urîțesc: contele se ocîrjea maĭ mult, trăĭa departe de lucrurile acestea (Dragomir Valahul, roman de căp. Dessilă, Bucureștĭ, tip. Independența, an probabil 1927, p. 126), un cîne ogîrjit. – Și ogîrcesc (Mold.): un plod negricĭos și ogîrcit (Neam. Rom. Pop. 2, 234), odîrjesc (Rev. Idealistă, 1905, 2, 251, de doŭă orĭ) pogîrjesc (Șez. 5, 59), odîrlesc (R. S.) și ogîrsesc (Trans. Ban.). V. odîrnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ogârjesc, 3 sg. se ogârjește, imperf. 1 sg. mă ogârjeam; conj. prez. 1 sg. să mă ogârjesc, 3 să se ogârjească; imper. 2 sg. afirm. ogârjește-te; ger. ogârjindu-mă corectată

!ogârji (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ogârjește, imperf. 3 sg. se ogârjea; conj. prez. 3 să se ogârjească

ogârjí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogârjésc, imperf. 3 sg. ogârjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogârjeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OGÂRJÍT adj. v. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prizărit, prăpădit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv.

ogârjit adj. v. COSTELIV. JIGĂRIT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRIZĂRIT. PRĂPĂDIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SLAB. SLĂBĂNOG. USCAT. USCĂȚIV.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogîrjí (ogârjésc, ogârjít), vb. refl. – A slăbi, a se usca. – Var. ogîrci, ocîrci, ocîrji, odîrji, odîrli, odîrni, ogîrși. Creație expresivă, cf. cocîrja, sgîrci. La origine ar putea fi sl. kurčiti, f. cîrci și ocîrci, vb. (Banat, a suci, a schimba), cf. Scriban; dar tratamentul expresiv este evident.

Intrare: ogârjit
ogârjit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ogârjit
  • ogârjitul
  • ogârjitu‑
  • ogârji
  • ogârjita
plural
  • ogârjiți
  • ogârjiții
  • ogârjite
  • ogârjitele
genitiv-dativ singular
  • ogârjit
  • ogârjitului
  • ogârjite
  • ogârjitei
plural
  • ogârjiți
  • ogârjiților
  • ogârjite
  • ogârjitelor
vocativ singular
plural
Intrare: ogârji
verb (V403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogârji
  • ogârjire
  • ogârjit
  • ogârjitu‑
  • ogârjind
  • ogârjindu‑
singular plural
  • ogârjește
  • ogârjiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogârjesc
(să)
  • ogârjesc
  • ogârjeam
  • ogârjii
  • ogârjisem
a II-a (tu)
  • ogârjești
(să)
  • ogârjești
  • ogârjeai
  • ogârjiși
  • ogârjiseși
a III-a (el, ea)
  • ogârjește
(să)
  • ogârjească
  • ogârjea
  • ogârji
  • ogârjise
plural I (noi)
  • ogârjim
(să)
  • ogârjim
  • ogârjeam
  • ogârjirăm
  • ogârjiserăm
  • ogârjisem
a II-a (voi)
  • ogârjiți
(să)
  • ogârjiți
  • ogârjeați
  • ogârjirăți
  • ogârjiserăți
  • ogârjiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogârjesc
(să)
  • ogârjească
  • ogârjeau
  • ogârji
  • ogârjiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogârjit, ogârjiadjectiv

  • 1. regional Pipernicit, sfrijit, slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doamna ministru o predase unui octogenar ogîrjit și friguros. C. PETRESCU, C. V. 190. DLRLC
    • format_quote [Purcelul] care era mai ogîrjit, mai răpănos și mai răpciugos, neputînd ieși din glod, rămase pe loc. CREANGĂ, P. 75. DLRLC
etimologie:
  • vezi ogârji DEX '98 DEX '09

ogârji, ogârjescverb

  • 1. regional A slăbi foarte tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: slăbi
    • format_quote Nu vezi cum m-am ogîrjit cu drumuile astea? STĂNOIU, C. I. 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.