OFTĂTURĂ s. f. (Învechit) Oftat¹. Ohtăturile lui aprinde airul și lacrămile ce vărsa îl stînge (cca 1800). gcr ii, 180/20. Aici să fi văzut ohtături, lacrămi de foc. zilot, cbon. 87. Sufletul îm iese Dă ohtături adese. a. văcăRescul, ap. gcb ii, 161/21, cf. polizu, tdrg. – pl.: oftături. – Și: ohtătură s. f. – Ofta + suf. -tură.