2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFERTÁNT, -Ă, ofertanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o ofertă. – Oferta + suf. -ant.

OFERTÁNT, -Ă, ofertanți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care face o ofertă. – Oferta + suf. -ant.

ofertant sm [At: SADOVEANU, O. IX, 324 / Pl: ~nți / E: oferta + -ant] Persoană care face o ofertă (1).

OFERTÁNT, -Ă, ofertanți, -te, adj. Care face o ofertă. Întreprindere ofertantă, (Substantivat) Dintr-o concurență de prețuri, n-avem decît de cîștigat. în afară dacă nu cumva ofertanții nu cad între dînșii la înțelegere. C. PETRESCU, R. DR. 211.

OFERTÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care propune, care face o ofertă. [< ofertă + -ant, cf. it. offerente].

OFERTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face o ofertă (1). (< ofertă + -ant)

OFERTÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care face o ofertă. /ofertă + suf. ~ant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofertánt adj. m., s. m., pl. ofertánți; adj. f., s. f. ofertántă, pl. ofertánte

ofertánt adj. m., s. m., pl. ofertánți; f. sg. ofertántă, pl. ofertánte

Intrare: ofertant (adj.)
ofertant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofertant
  • ofertantul
  • ofertantu‑
  • ofertantă
  • ofertanta
plural
  • ofertanți
  • ofertanții
  • ofertante
  • ofertantele
genitiv-dativ singular
  • ofertant
  • ofertantului
  • ofertante
  • ofertantei
plural
  • ofertanți
  • ofertanților
  • ofertante
  • ofertantelor
vocativ singular
plural
Intrare: ofertant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofertant
  • ofertantul
  • ofertantu‑
plural
  • ofertanți
  • ofertanții
genitiv-dativ singular
  • ofertant
  • ofertantului
plural
  • ofertanți
  • ofertanților
vocativ singular
  • ofertantule
  • ofertante
plural
  • ofertanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofertant, -ă ofertantă

  • 1. (Persoană) care face o ofertă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Întreprindere ofertantă.
      surse: DLRLC
    • Dintr-o concurență de prețuri, n-avem decît de cîștigat. în afară dacă nu cumva ofertanții nu cad între dînșii la înțelegere. C. PETRESCU, R. DR. 211.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Oferta + sufix -ant.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN