*ofér, a -í, v. tr. (lat. óf-fero, of-férre. – El oféră, eĭ oféră; să ofere. V. sufer. Prezent, întind, daŭ cu plăcere: a oferi cuĭva un pahar de ceaĭ. Pun la dispozițiune: a oferi cuĭva o cameră, patriiĭ brațu. Arăt, înfățișez, expun vederiĭ: veteranu îșĭ oferi cicatricile, satu oferă o frumoasă priveliște. V. refl. Mă pun la dispozițiune: mă ofer să te conduc. – Nu se zice m’ofer, s’ofer, s’ofere, ci numaĭ mă ofer, se oferă, să ofere.