13 definiții pentru ofensiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.

OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă; agresiv. – Din fr. offensif.

ofensiv, ~ă [At: AR (1829), 471/20 / V: (înv) ~nziv, ofan~ / Pl: ~i, ~e / E: fr offensif ger offensiv] (Îoc defensiv) 1-2 a (Care atacă sau) cu care se atacă. 3-4 av, a (În mod) agresiv.

OFENSÍV, -Ă, ofensivi, -e, adj. (În opoziție cu defensiv) Care atacă sau cu care se atacă. Acțiune ofensivă. Arme ofensive. ◊ (Adverbial) Era gata a susține, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei] sale. HASDEU, I. V. 145.

OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv].

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive)

OFENSÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care participă la ofensivă; în stare de ofensivă. Trupe ~e. Acțiuni ~e. 2) Care servește la ofensivă; pentru ofensivă. Armă ~ă. /<fr. offensif

ofensiv a. care atacă, care servă a ataca: arme ofensive; alianță ofensivă și defensivă, unire între popoare cari își promit ajutor mutual în caz de răsboiu, fie pentru atac fie pentru apărare.

*ofensív, -ă adj. (fr. offensif, d. mlat. offensivus). Care atacă, care servește la atacat: războĭ ofensiv, armă ofensivă. Alianță ofensivă și defensivă, alianță încheĭată p. atac orĭ apărare. S. f., pl. e. Atac, agresiune între armate. A lua ofensiva, a ataca. Adv. În mod ofensiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. ofensívă, pl. ofensíve

ofensív adj. m., pl. ofensívi; f. sg. ofensívă, pl. ofensíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PLANUL PREGĂTIRII DE FOC A OFENSIVEI AERIENE / A ATACULUI, document care cuprinde misiunile de foc pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului în această fază a luptei, durata și structura pregătirii, repartiția pe mijloace de foc de aviație a obiectivelor, consumul de muniție, organizarea conducerii etc.

Intrare: ofensiv
ofensiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ofensiv
  • ofensivul
  • ofensivu‑
  • ofensi
  • ofensiva
plural
  • ofensivi
  • ofensivii
  • ofensive
  • ofensivele
genitiv-dativ singular
  • ofensiv
  • ofensivului
  • ofensive
  • ofensivei
plural
  • ofensivi
  • ofensivilor
  • ofensive
  • ofensivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ofensiv

  • 1. Care atacă sau cu care se atacă; cu caracter de ofensivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: agresiv attach_file 2 exemple
    exemple
    • Acțiune ofensivă. Arme ofensive.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Era gata a susține, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele [armatei] sale. HASDEU, I. V. 145.
      surse: DLRLC

etimologie: