14 definiții pentru odios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

ODIÓS, -OÁSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură; dezgustător, respingător; detestabil. [Pr.: -di-os] – Din lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux.

odios, ~oa a [At: CALENDARIU (1794), 32/5 / P: ~di-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr odieux] 1 Care provoacă ură. 2 Care provoacă indignare. 3 Care provoacă dezgust Si: detestabil, respingător.

ODIÓS, -OáSĂ, odioși, -oase, adj. Care provoacă ură, indignare, dezgust; demn de ură, dezgustător, respingător, detestabil. Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544. Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90. El sta liniștit la hotel, așteptind să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38. – Pronunțat: -di-os.

ODIÓS, -OÁSĂ adj. Îngrozitor, groaznic, dezgustător. [Pron. -di-os. / cf. fr. odieux, lat. odiosus].

ODIÓS, -OÁSĂ adj. care provoacă ură, indignare, dezgust; respingător; dezgustător. (< fr. odieux, lat. odiosus)

ODIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește o atitudine extrem de negativă, plină de indignare și repulsie; cu proprietatea de a provoca ură, indignare și dezgust. [Sil. -di-os] /<lat. odiosus, it. odioso, fr. odieux

odios a. 1. scârbos: sgârcenia e un vițiu odios; 2. fig. foarte neplăcut. ║ n. ceeace e odios.

*odiós, -oásă adj. (lat. odiosus, d. ódium, ură, de unde s’a făcut pop. *inodiáre, fr. ennuyer, a plictisi). Care excită ura, indignațiunea: purtarea luĭ a fost odioasă. Adv. În mod odios. S. n., fără pl. Odiozitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

odiós (-di-os) adj. m., pl. odióși; f. odioásă, pl. odioáse

odiós adj. m. (sil. -di-os), pl. odióși; f. sg. odioásă, pl. odioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ODIOS adj. dezgustător, monstruos, oribil, respingător, (livr.) abominabil. (O faptă ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

odiós (-oásă), adj. – Demn de ură, detestabil. Lat. odiosus (sec. XIX).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: odios
odios adjectiv
  • silabație: o-di-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • odios
  • odiosul
  • odiosu‑
  • odioa
  • odioasa
plural
  • odioși
  • odioșii
  • odioase
  • odioasele
genitiv-dativ singular
  • odios
  • odiosului
  • odioase
  • odioasei
plural
  • odioși
  • odioșilor
  • odioase
  • odioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

odios

  • 1. Care provoacă aversiune, indignare, dezgust; demn de ură.
    exemple
    • Vrea să recurgă la o manevră odioasă. BOGZA, A. Î. 544.
      surse: DLRLC
    • Cele două tablouri odioase... își reluaseră locul. C. PETRESCU, C. V. 90.
      surse: DLRLC
    • El sta liniștit la hotel, așteptînd să meargă soldații pe jos la Giurgiu, ca el, cuconașul, să-i ajungă mai tîrziu cu trenul... I se păru odios un asemenea lucru. D. ZAMFIRESCU, R. 38.
      surse: DLRLC

etimologie: