ocupant, ~ă smf [At: OȚETEA, T. V. 322 / V: (înv) ~nd / Pl: ~nți, ~e / E: fr occupant] 1-2 (Mpl) (Armată sau) trupă care ia în stăpânire o țară, un teritoriu, un oraș străin etc. Si: ocupator (1-2). 3 Persoană care face parte din această armată Si: ocupator (3). 4-5 (Pex) Persoană care (are sau) ia temporar în posesiune ceva Si: ocupator (4-5).