opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

OCULTIST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.

OCULTIST, -Ă, ocultiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care practică ocultismul. 2. Adj. Ocult (1). – Din fr. occultiste.

ocultist[1], ~ă [At: CADE / Pl: ~iști, ~e / E: fr occultiste] (Rar) 1-2 smf (Adept și) practicant al ocultismului (1). 3-5 a Ocult (1-3). corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

*OCULTIST l. adj. Privitor la ocultism. II. sm. Persoana care practică ocultismul [fr.].

OCULTIST, -Ă s.m. și f. Cel care practică ocultismul. [< fr. occultiste].

OCULTIST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică ocultismul. (< fr. occultiste)

OCULTIST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care se ocupă cu ocultismul. /<fr. occultiste

OCULTIST1 ~stă (~ști, ~ste) rar Care ține de ocultism; propriu ocultismului; ocult. /<fr. occultiste

Ortografice DOOM

ocultist adj. m., s. m., pl. ocultiști; adj. f., s. f. ocultistă, pl. ocultiste

ocultist adj. m., s. m., pl. ocultiști; adj. f., s. f. ocultistă, pl. ocultiste

ocultist s. m., adj. m., pl. ocultiști; f. sg. ocultistă, pl. ocultiste

Tezaur

OCULTIST, -Ă s. m. și f., adj. (Rar) 1. s. m. și f. Persoană care practică ocultismul. cf. NQM. PROF. 82. 2. adj. Ocult (1). cf. CADE. Nemulțumit de rezultatele neînsemnate ale improvizațiilor sale ocultiste. CĂLINESCU, C. N. 301. – PI.: ocultiști, -ste. – Din fr. occultiste.

Intrare: ocultistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocultistă
  • ocultista
plural
  • ocultiste
  • ocultistele
genitiv-dativ singular
  • ocultiste
  • ocultistei
plural
  • ocultiste
  • ocultistelor
vocativ singular
  • ocultistă
  • ocultisto
plural
  • ocultistelor
Intrare: ocultist (adj.)
ocultist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocultist
  • ocultistul
  • ocultistu‑
  • ocultistă
  • ocultista
plural
  • ocultiști
  • ocultiștii
  • ocultiste
  • ocultistele
genitiv-dativ singular
  • ocultist
  • ocultistului
  • ocultiste
  • ocultistei
plural
  • ocultiști
  • ocultiștilor
  • ocultiste
  • ocultistelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocultist, ocultistăadjectiv

etimologie:

ocultist, ocultiștisubstantiv masculin
ocultistă, ocultistesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care practică ocultismul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.