2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
octroiat, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: fr octroyé] (Jur; d. anumite acte, cărți etc.) Acordat ca o favoare.
OCTROIAT, -Ă adj. (Jur.; despre anumite acte, cărți) Acordat ca o favoare. [Pron. -tro-iat. / < fr. octroyé].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
octroia vt [At: DN3 / P: ~tro-ia / Pzi: 3: ~iază / E: fr octroyer] (Jur) A conceda o favoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCTROIA vb. I. tr. (Jur.) A acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. [Pron. -tro-ia, p. i., 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. octroyer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCTROIA vb. tr. (jur.) a acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. (< fr. octroyer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
octroiat adj. m., pl. octroiați; f. sg. octroiată, pl. octroiate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
octroia vb., ind., prez. 3 sg. octroiază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT213) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
octroiat, octroiatăadjectiv
- 1. (Despre anumite acte, cărți) Acordat ca o favoare. DN
etimologie:
- octroyé DN
octroia, octroiezverb
- 1. A acorda ca pe o favoare, a conceda o favoare. DN
etimologie:
- octroyer DN