octoih sn [At: (a. 1700) BV I, 395 / V: (înv) ~ic^[1], oht~, (pop) oftoic, oftăic / Pl: ~uri / E: vsl октоихъ, ngr ὀκτώηχος] 1 Carte bisericească în care se cuprind cântările de la strană din fiecare zi a săptămânii, aranjate pe opt glasuri Si: (înv) osmoglasnic. 2 Fiecare dintre cântările cuprinse în această carte. 3 (Pex) Cântec. 4 (Înv; fig) Vorbărie fără rost Si: pălăvrăgeală, trăncăneală. 5 (Îvr) Scară muzicală. 6 (Îvr) Registru.