*Octóbre m., gen. al luĭ (lat. october, d. octo, opt, fiind-că la Romanĭ vechĭu an începea la Martie, și decĭ Octobre era luna a opta). A zecea lună a anuluĭ. – Vechĭ octóvrie și -ónvrie (scris -mv-, după mgr. octóvrios, vsl. sîrb. oktovriŭ, bg. octomvriĭ. Epenteza luĭ m saŭ n, după Septem-, Novem- și Decembre). Azĭ (maĭ des, dar nu maĭ bine) Octombre.