6 definiții pentru octavin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCTAVÍN, octavine, s. n. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite. – Din fr. octavin.

OCTAVÍN, octavine, s. n. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite. – Din fr. octavin.

octavin sn [At: CR (1829), 2371/27 / Pl: ~e / E: fr octavin, it ottavino] Flaut mic care sună cu o octavă mai sus decât cel obișnuit.

OCTAVÍN s.n. (Muz.) Instrument asemănător flautului, care emite sunete cu o octavă mai sus decât acesta. [< fr. octavin].

OCTAVÍN s. n. flaut mic cu o octavă mai sus decât flautul. (< fr. octavin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: octavin
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • octavin
  • octavinul
  • octavinu‑
plural
  • octavine
  • octavinele
genitiv-dativ singular
  • octavin
  • octavinului
plural
  • octavine
  • octavinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

octavin

  • 1. Flaut mic care emite sunete cu o octavă mai sus decât cele obișnuite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: