2 intrări
4 definiții

Explicative DEX

ocrotință sf [At: (a. 1764) IORGA S. D. VI, 162 / Pl: ~țe / E: ocroti + -ință] 1-4 (Înv) Ocrotire (1-4).

OCROTINȚĂ, ocrotințe, s. f. (Învechit) Ocrotire. Care... pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 272.

OCROTINȚĂ, ocrotințe, s. f. (Înv.) Ocrotire. – Din ocroti + suf. -ință.

Tezaur

OCROTINȚĂ s. f. (Ȋnvechit) Ocrotire (1). [Au] multă apărare și ocrotință (a. 1764). iorga, s. d. vi, 162. ♦ Adăpost. Care pe gios, carii pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. budat-deleanu, Ț. 272. – PI.: ocrotințe. – Ocroti + suf. -ință.

Intrare: ocrotințǎ
ocrotințǎ
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ocrotință
ocrotință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocrotință
  • ocrotința
plural
  • ocrotințe
  • ocrotințele
genitiv-dativ singular
  • ocrotințe
  • ocrotinței
plural
  • ocrotințe
  • ocrotințelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ocrotință, ocrotințesubstantiv feminin

  • 1. învechit Ocrotire. DLRLC DLRM
    sinonime: ocrotire
    • format_quote Care... pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 272. DLRLC
etimologie:
  • ocroti + -ință. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.