3 definiții pentru ocrotință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocrotință sf [At: (a. 1764) IORGA S. D. VI, 162 / Pl: ~țe / E: ocroti + -ință] 1-4 (Înv) Ocrotire (1-4).

OCROTÍNȚĂ, ocrotințe, s. f. (Învechit) Ocrotire. Care... pe sus cată, Unde ocrotință frica le arată. BUDAI-DELEANU, Ț. 272.

OCROTÍNȚĂ, ocrotințe, s. f. (Înv.) Ocrotire. – Din ocroti + suf. -ință.

Intrare: ocrotință
ocrotință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocrotință
  • ocrotința
plural
  • ocrotințe
  • ocrotințele
genitiv-dativ singular
  • ocrotințe
  • ocrotinței
plural
  • ocrotințe
  • ocrotințelor
vocativ singular
plural

ocrotință

etimologie:

  • ocroti + sufix -ință.
    surse: DLRM