8 definiții pentru ocitocină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocitoci sf [At: DN3 / Pl: ~ne / E: fr ocytocine] Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior.

OCITOCÍNĂ, ocitocine, s. f. Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine.

OCITOCÍNĂ, ocitocine, s. f. Substanță cu acțiune stimulentă asupra contracției musculaturii uterine, secretată ca hormon de lobul hipofizar posterior. – Din fr. ocytocine.

OCITOCÍNĂ s.f. (Biol.) Hormon produs de lobul posterior al hipofizei, având rol în declanșarea contracțiilor uterine și stimularea lactației. [< fr. ocytocine].

OCITOCÍNĂ s. f. hormon secretat de lobul posterior al hipofizei, cu rol în declanșarea contracțiilor uterine și stimularea lactației. (< fr. ocytocine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ocitocínă s. f., g.-d. art. ocitocínei; pl. ocitocíne

ocitocínă s. f., g.-d. art. ocitocínei; pl. ocitocíne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCITOCÍNĂ s. (FARM.) oxitocină.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OCITOCÍNĂ (< fr.; {s} gr. ocytokon „naștere ușoară”) s. f. Hormon secretat de nucleii nervoși paraventriculari din hipotalamus, depozitat în lobul posterior la hipofizei, care îl eliberează în circulație. Are acțiune stimulantă asupra contracției musculaturii uterine, inducând nașterea. Se administrează în perfuzii în caz de inerție uterină. Sin. oxitocină.

Intrare: ocitocină
ocitocină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocitoci
  • ocitocina
plural
  • ocitocine
  • ocitocinele
genitiv-dativ singular
  • ocitocine
  • ocitocinei
plural
  • ocitocine
  • ocitocinelor
vocativ singular
plural