opțiuni
  • info

10 definiții pentru occiput

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OCCIPUT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. – Din fr., lat. occiput.

OCCIPUT, occiputuri, s. n. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. – Din fr., lat. occiput.

occiput sn [At: NEGULICI / Pl: ~uri / E: fr occiput, lat occiput] (Atm) Parte postero-inferioară a capului, legată de vertebrele gâtului.

OCCIPUT s. n. Partea posterioară și inferioară a capului, care e legată de vertebrele gîtului; occipital. Are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat. CARAGIALE, O. I 288.

OCCIPUT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gîtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput].

OCCIPUT s. n. proeminență osoasă la polul posterior al craniului. (< fr., lat. occiput)

OCCIPUT ~uri n. anat. Os al cutiei craniene, situat în partea posterior-inferioară a acesteia, deasupra vertebrelor gâtului. /<fr., lat. occiput

*occipút n., pl. urĭ (lat. óc-ciput, occípitis, d. cáput, cápitis, cap. V. sinciput). Anat. Partea posterioară și inferioară a capuluĭ spre ceafă. – Maĭ bine ar fi occipite (ca it.), acc. ca pontifice.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

occiput s. n., pl. occiputuri

occiput s. n., pl. occiputuri

occiput s. n., pl. occiputuri

Intrare: occiput
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • occiput
  • occiputul
  • occiputu‑
plural
  • occiputuri
  • occiputurile
genitiv-dativ singular
  • occiput
  • occiputului
plural
  • occiputuri
  • occiputurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

occiput, occiputurisubstantiv neutru

  • 1. Proeminență osoasă situată în partea posterioară și inferioară a craniului, care este legată de vertebrele gâtului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: occipital
    • format_quote Are brațele peste măsură lungi și picioarele prea scurte, fruntea îngustă și turtită, occiputul tare dezvoltat. CARAGIALE, O. I 288. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.