9 definiții pentru ocazionalism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OCAZIONALISM s. n. Doctrină conform căreia nu există cauză eficientă în afară de Dumnezeu, cauzele naturale fiind doar cauze ocazionale ce acționează prin providența divină. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme.
ocazionalism sn [At: DN3 / P: ~zi-o~ / E: fr occasionnalisme, it occasionalismo] Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCAZIONALISM s. n. Doctrină teologică care consideră că singura cauză reală a modificărilor corporale și sufletești este voința divinității. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. occasionnalisme.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
OCAZIONALISM s.n. Concepție idealist-teologică din sec. XVII, care încerca să învingă, prin invocarea intervenției directe a divinității, inexplicabilitatea interacțiunii dintre suflet și corp. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. occasionnalisme, it. occasionalismo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OCAZIONALISM s. n. concepție idealist-teologică, care încerca să rezolve, prin invocarea intervenției nemijlocite a divinității, problema interacțiunii dintre corp și suflet, ca două substanțe independente. (< fr. occasionnalisme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
OCAZIONALISM ~e n. Element apărut ocazional într-un sistem (mai ales în limbă). [Sil. -zi-o-] /<fr. occasionnalisme
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ocazionalism (-zi-o-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ocazionalism s. n. (sil. -zi-o-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OCAZIONALÍSM (< fr.) s. n. Doctrină, asociată cu Malenbranche, conform căreia nu există cauză eficientă în afară de Dumnezeu, cauzele naturale fiind doar cauze ocazionale ce acționează prin providența divină. Rolul de cauză eficientă a mai fost acordat lui Dumnezeu în sec. 9 de reprezentanți ai filozofiei islamice, teza fiind transmisă lumii medievale europene de Al-Ghāzali. O. lui Malebranche a fost receptat ca o soluție extremă la probleme carteziană a interacțiunii minte-corp: intervenția divină este adevărata cauză, propria voință a individului nefiind decât ocazia. Alți adepți ai o.: G. de Cordemoy, L. de La Farge, J. Clauberg, A. Geulincx.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -zi-o-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ocazionalismsubstantiv neutru
- 1. Doctrină conform căreia nu există cauză eficientă în afară de Dumnezeu, cauzele naturale fiind doar cauze ocazionale ce acționează prin providența divină. DEX '09 DN
etimologie:
- occasionnalisme DEX '09 DEX '98 DN