opțiuni

5 definiții pentru ocarnic

Explicative DEX

ocarnic, ~ă [At: (cca 1618) GCR I, 50/11 / Pl: ~ici, ~ice / E: ocară + -nic] (Înv) 1 a Vrednic de ocară Si: rușinos. 2 smf Defăimător.

ocárnic, -ă adj. (d. ocărăsc). Vechĭ. Ocărîtor, defăĭmător. Vrednic de ocară.

Sinonime

OCARNIC adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.

ocarnic adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUȘINOS. URÎT. VINOVAT.

Regionalisme / arhaisme

OCARNIC adj. și s.m. 1. Adj. (Mold.) Vrednic de ocară, rușinos. Ocarnică faptă, pentru pricină mică au ocărit pe boier mare. N. COSTIN. 2. S.m. (Mold., Trans. SV) Defăimător, bîrfitor. A: Și să va sfărîma pentru necurățîie de suflet ochiul ocarnicului, limba strîmbului. DP, 20v; cf. DP, 11v. C: Să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să cheamă epicurei. N. TEST. (1648). Etimologie: ocară + suf. -nic. Cf. balamut, blojeritor, ciocotniță (2), mo z a v i r.

Intrare: ocarnic
ocarnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocarnic
  • ocarnicul
  • ocarnicu‑
  • ocarnică
  • ocarnica
plural
  • ocarnici
  • ocarnicii
  • ocarnice
  • ocarnicele
genitiv-dativ singular
  • ocarnic
  • ocarnicului
  • ocarnice
  • ocarnicei
plural
  • ocarnici
  • ocarnicilor
  • ocarnice
  • ocarnicelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)