5 definiții pentru ocarnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocarnic, ~ă [At: (cca 1618) GCR I, 50/11 / Pl: ~ici, ~ice / E: ocară + -nic] (Înv) 1 a Vrednic de ocară Si: rușinos. 2 smf Defăimător.

OCARNIC adj. și s.m. 1. Adj. (Mold.) Vrednic de ocară, rușinos. Ocarnică faptă, pentru pricină mică au ocărit pe boier mare. N. COSTIN. 2. S.m. (Mold., Trans. SV) Defăimător, bîrfitor. A: Și să va sfărîma pentru necurățîie de suflet ochiul ocarnicului, limba strîmbului. DP, 20v; cf. DP, 11v. C: Să să ferească de amăgitura ocarnicilor ce să cheamă epicurei. N. TEST. (1648). Etimologie: ocară + suf. -nic. Cf. balamut, blojeritor, ciocotniță (2), mo z a v i r.

ocárnic, -ă adj. (d. ocărăsc). Vechĭ. Ocărîtor, defăĭmător. Vrednic de ocară.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OCÁRNIC adj. v. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.

ocarnic adj. v. BLAMABIL. CONDAMNABIL. CRITICABIL. NEÎNGĂDUIT. NEONORABIL. NEPERMIS. REGRETABIL. REPROBABIL. RUȘINOS. URÎT. VINOVAT.

Intrare: ocarnic
ocarnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocarnic
  • ocarnicul
  • ocarnicu‑
  • ocarnică
  • ocarnica
plural
  • ocarnici
  • ocarnicii
  • ocarnice
  • ocarnicele
genitiv-dativ singular
  • ocarnic
  • ocarnicului
  • ocarnice
  • ocarnicei
plural
  • ocarnici
  • ocarnicilor
  • ocarnice
  • ocarnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)