6 definiții pentru ocaianic ocaiainic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ocaianic, ~ă smf, a [At: CORESI, EV. 328 / V: ~ainic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv окаꙗникъ] (Slm) 1-2 (Om) vrednic de plâns Si: nefericit. 3 (Om) păcătos.

OCAIANIC adj. (ȚR, Criș.) Vrednic de plîns, nefericit. B: Nu-și pot aduce aminte ocaianicii de ei, că cîte sînt ale lumii toate sînt putrede și trecătoare ca o nimică. ÎNV. 1642, 11r. O, vai de tine, ocaianice, dară căzutu-ți-s-au să faci hiclenie ca aceasta? N 1682, 25v. Iar podul, cu voia lut Dumnezeu, să rumse și să înecă ocaianicul Maxentie. NB, 174; cf. CAZANIE 1642; ÎNDREPTAREA LEGII; NEAGOE; N 1727, 164r; GI, 15r. C: Nu cunoașteți, ocaianicilor, că iară duminecă voi să giudec viii și morții ? LD, 5v- 6r. Variante: ocainic (GI, 15r). Etimologie: sl. okajanikŭ, okajanĭnikŭ. Cf. o c ă i t.

ocaĭánic, -ă adj. (vsl. okaĭanĭnikŭ. V. caĭnic). Vechĭ. Nenorocit, de plîns. – Scris și ocaánic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ocaiánic (ocaiánică), adj. – Mizer, nenorocit. Sl. okajaniniku (Tiktin). Sec. XVII, înv.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ocaiánic, ocaiánică, ocaiánici, ocaiánice, adj. (înv.) nefericit, mizerabil, păcătos.

Intrare: ocaianic
ocaianic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ocaianic
  • ocaianicul
  • ocaianicu‑
  • ocaianică
  • ocaianica
plural
  • ocaianici
  • ocaianicii
  • ocaianice
  • ocaianicele
genitiv-dativ singular
  • ocaianic
  • ocaianicului
  • ocaianice
  • ocaianicei
plural
  • ocaianici
  • ocaianicilor
  • ocaianice
  • ocaianicelor
vocativ singular
plural
ocaiainic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)