7 definiții pentru obversiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obversiune sf [At: DN3 / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr obversion] (Log) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același.

OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o propoziție, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă propoziție echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.

OBVERSIÚNE, obversiuni, s. f. Operație logică prin care dintr-o judecată, prin schimbarea calității și înlocuirea predicatului cu contradictoriul său, obținem o nouă judecată echivalentă cu prima. [Pr.: -si-u-] – Din fr. obversion.

OBVERSIÚNE s.f. (Log.) Operație logică cu ajutorul căreia o judecată afirmativă se transformă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând însă același. [< fr. obversion, cf. lat. obvertere – a întoarce].

OBVERSIÚNE s. f. (log.) operație logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecății rămânând același. (< fr. obversion)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obversiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. obversiúnii; pl. obversiúni

Intrare: obversiune
obversiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obversiune
  • obversiunea
plural
  • obversiuni
  • obversiunile
genitiv-dativ singular
  • obversiuni
  • obversiunii
plural
  • obversiuni
  • obversiunilor
vocativ singular
plural