9 definiții pentru obstructiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif.

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif.

obstructiv, ~ă a [At: DL / Pl: ~i, ~e / E: fr obstructif] (Med) Care poate provoca o obstrucție (1).

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. Care astupă, care oprește circulația normală în organism.

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif].

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. care poate cauza o obstrucție (1); obstrucțional. (< fr. obstructif)

OBSTRUCTÍV ~ă (~i, ~e) med. Care provoacă obstrucția unui sistem tubular din organism; care oprește circulația normală. /<fr. obstructif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obstructív adj. m., pl. obstructívi; f. obstructívă, pl. obstructíve

obstructív adj. m., pl. obstructívi; f. sg. obstructívă, pl. obstructíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: obstructiv
obstructiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstructiv
  • obstructivul
  • obstructivu‑
  • obstructi
  • obstructiva
plural
  • obstructivi
  • obstructivii
  • obstructive
  • obstructivele
genitiv-dativ singular
  • obstructiv
  • obstructivului
  • obstructive
  • obstructivei
plural
  • obstructivi
  • obstructivilor
  • obstructive
  • obstructivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obstructiv

  • 1. medicină Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: obstruant obstrucțional

etimologie: