2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism. 2. S. m. și f. Persoană care practică obstrucționismul. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. obstructionniste.

obstrucționist, ~ă a [At: C. PETRESCU / P: ~ți-o~ / Pl: ~iști, ~e / E: fr obstructionniste] 1-2 Care ține de obstrucționism (2-3). 3-4 Privitor la obstrucționism (2-3). 5-6 Care practică obstrucționismul (2-3).

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă, obstrucționiști, -ste, adj. Care practică obstrucționismul; privitor la obstrucționism. A găzduit la un om de ispravă, desigur... dar oricum, un opozant obstrucționist. C. PETRESCU, O. P. II 323.

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj. Referitor la obstrucționism. // adj., s.m. și f. (Cel) care practică obstrucționismul. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. obstrucționniste].

OBSTRUCȚIONÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obstrucționismului. (< fr. obstructionniste)

OBSTRUCȚIONÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obstrucționism; propriu obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionniste

OBSTRUCȚIONÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al obstrucționismului. [Sil. -ți-o-] /<fr. obstructionniste

*obstrucționíst, -ă s. și adj. Care face obstrucțiune. Adj. Politică obstrucționistă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obstrucționíst (-ți-o-) adj. m., s. m., pl. obstrucționíști; adj. f., s. f. obstrucționístă, pl. obstrucționíste

obstrucționíst adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. obstrucționíști; f. sg. obstrucționístă, pl. obstrucționíste

Intrare: obstrucționist (adj.)
obstrucționist1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ți-o-nist info
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstrucționist
  • obstrucționistul
  • obstrucționistu‑
  • obstrucționistă
  • obstrucționista
plural
  • obstrucționiști
  • obstrucționiștii
  • obstrucționiste
  • obstrucționistele
genitiv-dativ singular
  • obstrucționist
  • obstrucționistului
  • obstrucționiste
  • obstrucționistei
plural
  • obstrucționiști
  • obstrucționiștilor
  • obstrucționiste
  • obstrucționistelor
vocativ singular
plural
Intrare: obstrucționist (s.m.)
obstrucționist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-o-nist info
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obstrucționist
  • obstrucționistul
  • obstrucționistu‑
plural
  • obstrucționiști
  • obstrucționiștii
genitiv-dativ singular
  • obstrucționist
  • obstrucționistului
plural
  • obstrucționiști
  • obstrucționiștilor
vocativ singular
  • obstrucționistule
  • obstrucționiste
plural
  • obstrucționiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obstrucționist (adj.)

  • 1. Care aparține obstrucționismului, privitor la obstrucționism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A găzduit la un om de ispravă, desigur... dar oricum, un opozant obstrucționist. C. PETRESCU, O. P. II 323.
      surse: DLRLC

etimologie:

obstrucționist, -ă (persoană) obstrucționistă

  • 1. Persoană care practică obstrucționismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: