8 definiții pentru obsesiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.

OBSESÍV, -Ă, obsesivi, -e, adj. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie. ♦ (Adverbial) Ca o obsesie; obsedant. – Din obsesie. Cf. fr. obsessif.

obsesiv [At: PERPESSICIUS, M. III, 115 / Pl: ~i, ~e / E: obsesie] 1-2 a, av Obsedant (1-2). 3-4 a Care ține de obsesie (1-2)

OBSESÍV, -Ă adj. Referitor la obsesii, cu caracter de obsesie; obsesional. // adv. Obsedant. [Cf. fr. obsessif].

OBSESÍV, -Ă adj. referitor la obsesie. ◊ (adv.) obsedant. (< fr. obsessif)

OBSESÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de obsesie. /Din obsesie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. obsesívă, pl. obsesíve

obsesív adj. m., pl. obsesívi; f. sg. obsesívă, pl. obsesíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBSESÍV adj. (rar) obsesional. (Idee ~.)

Intrare: obsesiv
obsesiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obsesiv
  • obsesivul
  • obsesivu‑
  • obsesi
  • obsesiva
plural
  • obsesivi
  • obsesivii
  • obsesive
  • obsesivele
genitiv-dativ singular
  • obsesiv
  • obsesivului
  • obsesive
  • obsesivei
plural
  • obsesivi
  • obsesivilor
  • obsesive
  • obsesivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

obsesiv

  • 1. Care ține de obsesie, privitor la obsesie, de obsesie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: obsesional

etimologie: