4 definiții pentru observativ
Explicative DEX
observativ, ~ă a [At: SCL 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: observa] (Rar) 1 De privire. 2 De scrutare. 3 Observator2.
OBSERVATIV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OBSERVATIV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
observativ adj. m., pl. observativi; f. sg. observativă, pl. observative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: observativ
observativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
observativ, observativăadjectiv
- 1. De observare. DNsinonime: observator
etimologie:
- observativo DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.