4 definiții pentru observativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

observativ, ~ă a [At: SCL 1960, 183 / Pl: ~i, ~e / E: observa] (Rar) 1 De privire. 2 De scrutare. 3 Observator2.

OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo].

OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíve

Intrare: observativ
observativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • observativ
  • observativul
  • observativu‑
  • observati
  • observativa
plural
  • observativi
  • observativii
  • observative
  • observativele
genitiv-dativ singular
  • observativ
  • observativului
  • observative
  • observativei
plural
  • observativi
  • observativilor
  • observative
  • observativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)