opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBSCURANTIST, -Ă, obscurantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste.

obscurantist, ~ă [At: ȘĂINEANU / Pl: ~iști, ~e / E: fr obscurantiste] 1 a Care oglindește obscurantismul (1). 2-3 a Care susține obscurantismul (1-2). 4-5 smf, a (Adept) al obscurantismului. corectat(ă)

OBSCURANTIST, -Ă, obscutantiști, -ste, adj., s. m. și f. 1.Adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. 2. S. m. și f. Adept al obscurantismului. – Din fr. obscurantiste.

OBSCURANTIST, -Ă, obscurantiști, -ste, adj. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. Teorii obscurantiste. ♦ (Substantivat) Adept al obscurantismului.

OBSCURANTIST, -Ă adj. Care ține de obscurantism, care oglindește obscurantismul. // s.m. și f. Adept. al obscurantismului. [Cf. fr. obscurantiste].

OBSCURANTIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al obscurantismului. (< fr. obscurantiste)

OBSCURANTIST2 ~ști m. Adept al obscurantismului. /<fr. obscurantiste

OBSCURANTIST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de obscurantism; propriu obscurantismului. /<fr. obscurantiste

obscurantist m. adversar declarat al științei și al filozofiei.

*obscurantíst, -ă s. și adj. (d. lat. obscúrans, -ántis, part. d. obscurare, a întuneca). Acela căruĭa-ĭ place să ție poporu’n ignoranță: un obscurantist. Care menține ignoranța: ideĭ obscurantiste.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

obscurantist adj. m., s. m., pl. obscurantiști; adj. f., s. f. obscurantistă, pl. obscurantiste

obscurantist adj. m., s. m., pl. obscurantiști; adj. f., s. f. obscurantistă, pl. obscurantiste

obscurantist adj. m., s. m., pl. obscurantiști; f. sg. obscurantistă, pl. obscurantiste

Intrare: obscurantist (adj.)
obscurantist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obscurantist
  • obscurantistul
  • obscurantistu‑
  • obscurantistă
  • obscurantista
plural
  • obscurantiști
  • obscurantiștii
  • obscurantiste
  • obscurantistele
genitiv-dativ singular
  • obscurantist
  • obscurantistului
  • obscurantiste
  • obscurantistei
plural
  • obscurantiști
  • obscurantiștilor
  • obscurantiste
  • obscurantistelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: obscurantist (s.m.)
obscurantist2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obscurantist
  • obscurantistul
  • obscurantistu‑
plural
  • obscurantiști
  • obscurantiștii
genitiv-dativ singular
  • obscurantist
  • obscurantistului
plural
  • obscurantiști
  • obscurantiștilor
vocativ singular
  • obscurantistule
  • obscurantiste
plural
  • obscurantiștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obscurantist, obscurantistăadjectiv

  • 1. Care aparține obscurantismului, care oglindește sau susține obscurantismul. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Teorii obscurantiste. DLRLC
etimologie:

obscurantist, obscurantiștisubstantiv masculin
obscurantistă, obscurantistesubstantiv feminin

  • 1. Adept al obscurantismului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.