Definiția cu ID-ul 1378392:
Tezaur
OBRĂZNICIRE s. f. (Învechit) Faptul de a (se) obrăznici; obrăznicie. Nici spre... obrăznicire să se dea. CANTEMIR, IST. 30, cf. POLIZU, DDRF. – PI.: obrăzniciri. – v. obrăznici.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni