obrăci [At: CORESI, EV. 178 / V: (înv) ~roci, (îrg) ~rici, (reg) oblici / Pzi: ~cesc / E: slv обрѫчити] 1 vr (Înv) A se logodi. 2 vr (Reg; îf obrici) A promite respectarea anumitor canoane bisericești. 3 vr (Înv; îf obrici) A se feri de ceva. 4 vt (Ban) A împiedica pe cineva să facă un lucru Si: a opri.