Definiția cu ID-ul 1378475:

Tezaur

OBRINTITU s. f. (Popular) Obrinteală. cf. h XVIII 161. Se unge bolnavul la-ncheituri, pentru că acolo se fac obrintiturile mai des. ȘEZ. VI, 98, cf. XII, 189. Să steie... Junghiurile, Relele, Obrinteturile. PAMFILE, B. 51. – PI.: obrintituri. – Și: (neobișnuit) obrintetu s. f.Obrinti + suf. -tură.