2 definiții pentru obrintiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obrintiș sn [At: ȘEZ. VI, 99 / E: obrinti + -iș] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).

OBRINTÍȘ, obrintișuri, s. n. (Reg.) Obrinteală. – Din obrinti + suf. -iș.

Intrare: obrintiș
obrintiș substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obrintiș
  • obrintișul
  • obrintișu‑
plural
  • obrintișuri
  • obrintișurile
genitiv-dativ singular
  • obrintiș
  • obrintișului
plural
  • obrintișuri
  • obrintișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)