3 definiții pentru obrintiș
Explicative DEX
obrintiș sn [At: ȘEZ. VI, 99 / E: obrinti + -iș] (Reg) 1-2 Obrinteală (1-2).
OBRINTIȘ, obrintișuri, s. n. (Reg.) Obrinteală. – Din obrinti + suf. -iș.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de witch
- acțiuni
Tezaur
OBRINTIȘ s. n. (Regional) Obrinteală (Adămești – Alexandria), ȘEZ. VI 99. Porumbul negru e bun și dă măciniș și dă obrintiș. ib. – Obrinti + suf. -iș.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Bahnovei Mihaela
- acțiuni
Intrare: obrintiș
obrintiș substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
obrintiș, obrintișurisubstantiv neutru
- 1. Obrinteală. DLRMsinonime: obrinteală
etimologie:
- obrinti + -iș. DLRM
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.