OBREJIE < sl. Oьрѣзанвiе „circumcizie” 1. Obrezania (Syn) s.: 2. Obrejenia sărb. (AO XXI 261). 3. Obrejie b.(16AI 262 și III 29) etc.; – b., 1698 (Vr C 7); – V. (Sur VIII); pren. (17 A I 102; IV 119, 425 și V 374). 4. Obrejă b. (Tut); Obreja, ard. (Paș) și s. și fam. mold. (Arh); dr. Obreja, Alex.; Obrejea, act. 5. Obrăj călăraș, 1655 (Sd IV 38); cu afer.: Brăja (17 B III 54). 6. Obrej, -e (Tec II). 7. Obrijeni s. 8. Obrejan, I. (An Pl; cu afer. *. Brejan, Gav. (Băl VI). 9. Prob. Obăja mold., (Sd XXI). II. Cu -ea în temă: 1. Obreazie, fiul lui Ghițivoe (Isp II¹). 2. Obreajie, mold (Sd VI 89) b. – 1650 (RI II 161); – fiul Stanei, mold, (RI XII 257). 3. Cu afer.: Breajie b., 1663. mold. (Sd VI 84). 4. Obreaje, mold., 1642 (Răc 12). Nume specific moldovenesc, cu unele forme venind poate și din termenul geografic ard. obreajă „tăietură” de pădure, ca în expresia: „hotarul merge pe obrejie” (16 B I 81), sau „muche de deal”, cum s-a explicat cuvîntul.