OBNUBILAȚIE, obnubilații, s. f. Obnubilare. – Din fr. obnubilation.

obnubilație sf [At: BlANU, D. S. / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr obnubilation] (Rar) Slăbire a vederii, a memoriei etc. Si: obnubilare.

OBNUBILAȚIE, obnubilații, s. f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation.

OBNUBILAȚIE s. f. (Rar) Umbrire, întunecare, slăbire a memoriei, vederii etc. De cîtva timp, bolnavul se află într-o stare de obnubilație psihică aproape completă. PARHON, O. A. I 267.

OBNUBILAȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor].

OBNUBILAȚIE s. f. obnubilare; întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) pierdere treptată a memoriei, diminuare a inteligenței. (< fr. obnubilation, lat. obnubilatio)

obnubilațiune sf vz obnubilație

OBNUBILAȚIUNE s.f. v. obnubilație.

obnubilație (desp. -ți-e) s. f., art. obnubilația (desp. -ți-a), g.-d. art. obnubilației; pl. obnubilații, art. obnubilațiile (desp. -ți-i-)

obnubilație (-ți-e) s. f., art. obnubilația (-ți-a), g.-d. art. obnubilației; pl. obnubilații, art. obnubilațiile (-ți-i-)

obnubilație s. f. (sil. -ți-e), art. obnubilația (sil. -ți-a), g.-d. art. obnubilației; pl. obnubilații, art. obnubilațiile (sil. -ți-i-)

OBNUBILAȚIE s. (MED.) obnubilare.

OBNUBILAȚIE s. (MED.) obnubilare.