Definiția cu ID-ul 1150888:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oblânc sn [At: NECULCE, L. 13 / V: (reg) ho~, ibâ sf, ibâncă sf, iebâncă sf, obâncă sf, ~că sf, ~ng, obrâncă sf, podl~ sm, / Pl: ~uri și (rar) ~nce, ~nci / E: vsl облѫвъ] 1 Parte de dinainte a șeii, mai ridicată și încovoiată. 2 (Reg; îe) A lua straița la ~ A pune traista pe umăr. 3 (Reg) Fiecare dintre cele două lemne încovoiate care leagă părțile laterale ale unor șei de lemn. 4 (Îrg) Toc de piele atârnat de șa în care se țineau armele. 5 (Reg) Pătură care se pune sub șa.