oblón n., pl. oane (V. blană). Fereastră saŭ ușă opacă (de lemn orĭ de fer) pusă peste altă fereastră saŭ ușă ca s’o ferească de loviturĭ. Fereastră opacă de lemn). Chepeng, capac, ușă orizontală la un becĭ. Argot. Ochĭ. A face cu oblonu saŭ din oblon, a face (semn) cu ochĭu.