oblon sn [At: I. IONESCU, C. 168/9 / V: (reg) ~oană sf / Pl: ~oane / E: nct] 1 Dispozitiv format din unul sau mai multe panouri de lemn sau de metal, așezat în fața sau în spatele unei ferestre, unei uși etc., pentru a constitui o închizătoare mai sigură, o protecție contra intemperiilor, a luminii prea mari etc. Vz jaluzea, persiană. 2 (Reg; pex) Fereastră. 3 (Pop) Deschizătură în formă de fereastră în peretele sau la podul grajdului, prin care se hrănesc vitele. 4 (Pop) Panou de lemn care închide oblonul (3). 5 (Reg) Gură a hornului. 6 (Înv) Portieră a unui cupeu. 7 (Reg) Fiecare dintre dispozitivele verticale mobile ale stăvilarului, care, coborându-se, opresc apa. 8 (Reg) Parte din spate, mobilă, a căruțelor. 9 (Reg) Fiecare dintre cele două clape ale buzunarelor cioarecilor. 10 (Rar; lpl) Apărători de piele care se pun în jurul gleznelor la cai spre a-i feri să se lovească umblând. 11 (Reg; lpl) Ochelari la cai. 12 (Pcf) Oblânc. corectat(ă)