10 definiții pentru obligeană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, frunze liniare lungi și flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).Et. nec.

obligea sf [At: DAMÉ, T. 185 / V: (reg) ab~ / Pl: ~ene / E: nct] Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor, folosită în medicină Si: (reg) calm, spetează, spetează-pestriță, spetează-tărcată, trestie-mirositoare (Acorus calamus).

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).Et. nec.

OBLIGEÁNĂ, obligene, s. f. Plantă erbacee cu miros plăcut, cu frunze liniare late și flori gălbui, care crește pe marginea apelor; e utilizată în medicină (Acorus calamus).

OBLIGEÁNĂ ~éne f. Plantă aromată, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare, lungi, folosită în industria lichiorurilor, în parfumerie și în medicină. ◊ ~-de-baltă trestie mirositoare. [Sil. -bli-] /Orig. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obligeánă (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligénei; pl. obligéne

obligeánă s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligénei; pl. obligéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OBLIGEÁNĂ s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.

OBLIGEA s. (BOT.; Acorus calamus) (reg.) calm, spetează, trestie-mirositoare, (Transilv.) speribană, (prin Olt.) spetejoară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OBLIGEÁNĂ s. f. Plantă erbacee, perenă, din familia araceelor, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, rizom cărnos, cu frunze liniare lungi și cu flori gălbui (Acorus calamus). Cultivată (a fost naturalizată în Europa în sec. 16) sau sălbatică, pe marginea bălților ori a râurilor; rizomii, care au miros aromatic datorită unui ulei eteric, sunt folosiți în terapeutică (anorexii, dispepsii), în parfumerie și în patiserie.

Intrare: obligeană
obligeană substantiv feminin
  • silabație: o-bli-
substantiv feminin (F16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligea
  • obligeana
plural
  • obligene
  • obligenele
genitiv-dativ singular
  • obligene
  • obligenei
plural
  • obligene
  • obligenelor
vocativ singular
plural

obligeană Acorus calamus

  • 1. Plantă erbacee perenă, originară din Asia de Sud, cu miros aromatic, cu rizom cărnos, cu tulpina erectă, neramificată, cu frunze liniare lungi și flori gălbui, care crește pe marginea apelor ori este cultivată, fiind folosită în medicină și în parfumerie (Acorus calamus).

etimologie: