obligație sf [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 178 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr obligation, lat obligatio, -onis] 1-2 Ceea ce (i se impune cuiva sau) își asumă cineva să facă într-o anumită situație Si: datorie, îndatorire, sarcină. 3 Raport juridic în temeiul căruia o persoană are dreptul de a pretinde altei persoane să dea sau să facă ceva. 4 (Fin; îf obligațiune) Hârtie de valoare care conferă deținătorului ei calitatea de creditor și-i dă dreptul de a primi, pentru suma împrumutată, un anume venit fix. corectat(ă)