11 definiții pentru obligativitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OBLIGATIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.

obligativitate sf [At: ȘĂINEANU / Pl: ~tăți / E: obliga] Caracter a ceea ce este obligatoriu (3).

OBLIGATIVITÁTE s. f. Caracter a ceea ce este obligatoriu. – Din obliga.

OBLIGATIVITÁTE s. f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. Obligativitatea învățămîntului elementar.

OBLIGATIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este obligatoriu. [Et. incertă].

OBLIGATIVITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este obligatoriu. (< obligat + -/iv/itate)

OBLIGATIVITÁTE f. Caracter obligator. [Sil. -bli-] /v. a (se) obliga

obligativitate f. caracter obligatoriu: obligativitatea învățământului.

*obligativitáte f. (d. obligativ = obligatoriŭ). Calitatea de a fi obligatoriŭ: obligativitatea învățămîntuluĭ primar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obligativitáte (o-bli-) s. f., g.-d. art. obligativitắții

obligativitáte s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. obligativității

Intrare: obligativitate
  • silabație: o-bli- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obligativitate
  • obligativitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • obligativități
  • obligativității
plural
vocativ singular
plural

obligativitate

  • 1. Caracterul a ceea ce este obligatoriu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Obligativitatea învățământului elementar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • obliga
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00