3 definiții pentru obiectualitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obiectualitate sf [At: DN3 / P: o-biec-tu-a~ / Pl: (rar) ~tăți / E: it oggettualita] 1-2 Însușire a ceea ce este obiectual (1-2). 3 (Est) Însușire a obiectului estetic de a fi cu totul independent de subiect.

OBIECTUALITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este obiectual. ♦ (Estet.) Însușire a obiectului estetic de a fi cu totul independent de subiect. [Pron. -biec-tu-a-. / cf. it. oggettualità].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obiectualitáte s. f., g.-d. art. obiectualității

Intrare: obiectualitate
obiectualitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiectualitate
  • obiectualitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • obiectualități
  • obiectualității
plural
vocativ singular
plural