4 definiții pentru obiectitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

obiectitate sf [At: DN3 / P: o-biec~ / Pl: ~tăți / E: ger Objektität, fr objectité] (În filozofia lui Schopenhauer) Formă sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect.

OBIECTITÁTE s.f. (În filozofia lui Schopenhauer) Forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. [Cf. germ. Objektität, fr. objectité].

OBIECTITÁTE s. f. (la Schopenhauer) forma sub care lucrul în sine, realul, apare ca obiect. (< germ. Objektität, fr. objectité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

obiectitáte s. f., g.-d. art. obiectității

Intrare: obiectitate
obiectitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obiectitate
  • obiectitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • obiectități
  • obiectității
plural
vocativ singular
plural